Limfomul non-Hodgkin

n/a

Limfomul non-Hodgkin (LNH) este o forma de cancer care se dezvolta in tesutul limfatic - situat in diverse parti ale organismul: ganglionii limfatici, splina, timus, vegetatiile adenoide, amigdale si maduva osoasa.

Aproximativ 1,5 milioane persoane din intreaga lume traiesc in prezent cu limfom non-Hodgkin, insa in fiecare an aproximativ 300.000 persoane mor din cauza acestei boli. Incidenta bolii se ridica la aproximativ 7% pe an, clasand aceasta afectiune pe locul al doilea din punctul de vedere al vitezei de crestere a incidentei in SUA si pe locul trei in restul lumii. Boala apare in principal la adulti, cel mai frecvent la persoane cu varste cuprinse intre 45 si 60 ani.

Ce este limfomul non-Hodgkin?

Sistemul limfatic, parte importanta a sistemului imun, joaca un rol esential in apararea organismului contra infectiilor. Limfomul non-Hodgkin isi are originea in tesutul limfatic, dar se poate raspandi si in alte organe.


Limfomul non-Hodgkin se imparte in doua categorii:

  • Limfom non-Hodgkin agresiv (grad intermediar/mare) caracterizat prin rapiditatea cu care se divid celulele neoplazice din ganglionii limfatici, necesitand tratament imediat. Fara un tratament adecvat, speranta de viata medie la pacientii cu limfom non-Hodgkin agresiv este de la sase luni la 2 ani. Pacientii diagnosticati si tratati in stadiile incipiente ale bolii au o sansa mai mare de remisiune completa cu durata de cativa ani si o probabilitate mai mica de recurenta a bolii.
  • Limfomul non-Hodgkin indolent este caracterizat de multiplicarea si raspandirea mai lenta in organism a celulelor neoplazice, ceea ce face diagnosticarea mai dificila. Pacientii pot trai in medie 10 ani cu aceasta boala; un pacient cu limfom non-Hodgkin indolent poate primi tratament de cinci-sase ori pe parcursul vietii, pentru a incetini progresia bolii. Tratamentele standard nu pot vindeca aceasta forma de limfom.

Terapia standard 

Tratamentul limfomului non-Hodgkin depinde de tipul de tumora si de stadiul bolii. Tratamentele actuale includ urmarirea atenta a pacientului pana cand acesta manifesta simptome, apoi chimioterapia, terapia cu anticorpi monoclonali, radioterapia, tratamentele biologice si transplantul de maduva osoasa. La pacientii cu limfom non-Hodgkin agresiv, chimioterapia standard este eficienta la 3 pana la 4 persoane din 10.