Cancerul renal

n/a

Cancerul renal este intalnit mai des la persoanele intre 50 si 70 de ani, numarul barbatilor bolnavi fiind cu aproximativ 50% mai mare decat cel al femeilor, iar incidenta creste cu varsta.

Incidenta variaza de la o tara la alta, avand rata cea mai ridicata în Scandinavia si America de Nord, unde apar aproximativ 50.000 de cazuri noi pe an. In Europa sunt diagnosticati peste 100.000 pacienti.Cresterea incidentei observata pe plan mondial poate fi pusa si pe seama depistarii mai precoce si pe scara larga, datorita progresului investigatiilor imagistice si în special al ecografiei. Factorii de mediu joaca un rol semnificativ în dezvoltarea cancerului renal.

Tipuri de cancer renal

Cancerul reno-celular este cel mai frecvent tip de cancer renal (9 din 10 cazuri) si se dezvolta din celulele ce marginesc structurile tubulare ale nefronului, restul fiind reprezentat de tumori ale partilor rinichiului ce tin de caile urinare cum sunt calicele si bazinetul. In cadrul cancerul reno-celular, peste 60% reprezinta cancerul cu celule clare, un subtip histologic care dezvolta foarte usor metastaze, prezente la peste 80% dintre pacientii cu acest diagnostic.

Diagnosticat in stadii precoce, atunci cand cancerul este localizat numai la nivelul rinichiului, ratele de supravietuire la 5 ani sunt relativ bune, de 60-70%. Daca diagnosticul se face in stadii mai avansate si cancerul s-a raspandit deja, rata de supravietuire la 5 ani este mai mica de 5%. Deoarece cancerul renal este adesea asimptomatic, majoritatea pacientilor sunt diagnosticati in stadii tardive, , cand optiunile de tratament sunt limitate. Mai mult, cancerul renal este rezistent la chimioterapie si radioterapie, modalitati de tratament folosite de obicei in terapia cancerului.

Desi apare la un numar redus de persoane, cancerul renal se caracterizeaza printr-o progresie rapida a bolii, tumorile fiind foarte vascularizate, cu niveluri ridicate de VEGF (factorul de crestere al endoteliului vascular).

Factori de risc 

In aparitia cancerului reno-celular, studiile epidemiologice au incriminat fumatul, care se coreleaza direct cu aproape 30% dintre cazuri, riscul fiind legat direct de durata fumatului, numarul zilnic de tigari fumate si invers proportional cu varsta de debut. Alti factori de risc sunt:

  • hipertensiunea creste cu pana la 50% riscul
  • obezitatea
  • expunerea profesionala la produse petroliere, metale grele, azbest
  • dializa
  • medicamentele cum sunt diureticele reprezinta un factor de risc independent de hipertensiune in al carei tratament se folosesc
  • prezenta unui determinism genetic, în aparitia carcinomului renal, a fost evidentiat de formele familiale ale bolii care reprezinta pana la 4% din cazuri.

Semne si simptome ale bolii

Manifestarile caracteristice ale cancerului reno-celular sunt prezente doar in 10-20% din cazuri si constau in triada: hematurie (urina de culoare inchisa datorita sangelui), durere abdominala si prezenta unei mase tumorale in abdomen, la palpare. Alte semne sunt nespecifice si pot fi: febra, pierderea in greutate, anemia.

Optiuni terapeutice

Optiunile terapeutice pentru pacientii cu cancer renal sunt limitate. In stadiile incipiente ale bolii, cand tumora este localizata doar la nivelul rinichiului, indepartarea chirurgicala a unei parti sau a intregului rinichi constituie atitudinea terapeutica principala. In stadiile mai avansate inclusiv cele cu metastaze tratamentul are drept obiectiv controlul cancerului si limitarea simptomelor asociate.

Pacientii cu cancer renal avansat au acum la dispozitie medicamente inovatoare care inhiba VEGF (Vascular Endothelial Growth Factor sau factorul de crestere al endoteliului vascular).

Celulele canceroase au nevoie de o cantitate mai mare de substante nutritive si oxigen decat celulele normale pentru ca au un ritm de dezvoltare si inmultire mult mai accelerat. De aceea odata cu cresterea tumorii, se dezvolta si o retea vasculara noua ce poate asigura necesarul crescut de sange.

Inca din anii 70, in efortul de a descoperi noi modalitati de lupta impotriva cancerului, cercetatorii au lansat ideea ca blocarea dezvoltarii retelei vasculare ar duce la scaderea aportului de hrana si oxigen si implicit la scaderea pana la oprire a ritmul de crestere al tumorii.

In cautarea unei cai de a intercepta acest proces s-a descoperit ca celulele tumorale sintetizeaza o substanta cu rol in formarea de noi vase de sange, numita factorul de crestere al endoteliului vascular-VEGF (vascular endothelial growth factor) purificat si apoi sintetizat pentru prima data de Napoleone Ferrara, in laboratoarele Genentech, in 1989.

Pornind de la aceasta substanta oamenii de stiinta au sintetizat anticorpi monoclonali anti-VEGF care prin legare la VEGF au dus la o oprire a cresterii tumorale dovedita in studiile de laborator. Aceasta descoperire a reprezentat punctul de plecare al dezvoltarii unui nou agent anticancer cu actiune tintita si a constituit o directie prioritara urmata de Roche, care a initiat primele studii clinice cu un anticorp monoclonal anti - VEGF. La ora actuala anticorpii monoclonali anti -VEGF stau la baza unei terapii inovatoare ce si-a aratat eficienta inclusiv in cancerul renal.